Foarte putine s-au scris pina in prezent despre gothici, dar un singur lucru este cert; pasiunea lor pentru adevarata frumusete a artei este asa de mare, incit de foarte multe ori ai impresia ca sint cufundati intr-u totul, intr-o melancolie sentimentala fata de o anumita opera de arta, atit arhitecturala, muzicala, picturala sau sculpturala ce continua acea atmosfera a unui romantism gotic. In mare, gotii nu sunt altceva decit niste oameni foarte normali, ce au o atractie imensa inspre tot ce inseamna cultura gotica; dar tot aici mai apare o alta stare emotionala pe care goticii au inaltat-o: " Pasiunea Tragediei ". De nenumarate ori, inca de la inceputurile goticismului s-a spus ca arta gotica a fost ridicata datorita starilor de depresie pe care le detineau gotii; aici, ne vom pune o alta intrebare: Sint gotii cu adevarat deprimati ?", poate ca da, sau poate ca nu; poate ca unii intre ei sunt, iar altii nu. Adesea, ceea ce oamenii spun despre sentimentele depresive este cu mult mai diferit fata de ceea ce simt ei cu adevarat, poate chiar de aici a pornit totul; gotii isi compun lucrarile de arta exprimindu-si starile emotionale si sentimentele in cea mai pura forma, si cine pina la urma a reusit, s-au va reusii sa gaseasca cea mai clara definitie a starilor depresiva, chiar pentru acest motiv; cea ce simti intradevar, sau doar cea ce simti, de aici uneori raspunsul nefiind cu adevarat sincer.
Asadar, este mult prea complicat si fara o baza reala sa afirmi cu toata siguranta psihologica daca gotii sunt sau nu mai deprimati decit orice alt om, subiect pe care vom incerca sa il punctam prin cele mai esentiale aspecte din toate punctele de vedere.
Depresia este in cea mai mare parte o stare a tristetii; iar in viata de zi cu zi, depresia a fost si este prea mult vazuta ca fiind o anormalitate, adica ceva ce nu tinde spre un echilibru psihic normal. Incarcind sufletul si gindirea cu o cantitate mare de tristete se va ajunge in mod sigur la depresii, pe care cei in domeniu le-au numit dereglari psihice; poate ca ei au dreptate, dar poate ca nu este totusi chiar asa, poate ca unii dintre goti se "hranesc" din aceasta a lor tristete pentru a-si crea fericirea absoluta. Si desi in trecut aceste stari trebuiau reprimate sau supuse la inabusiri prin mijloace violente, gotii au reusit sa-si exprime depresiile sentimentale dind nastere marilor lucrari de arta din secolele trecute dar si continuind istoria pina in zilele apropiate noua.
In ziua de astazi goticul aproape a disparut, toate monumentele culturale au luat cu mult o infatisare atit de modernista, incit singurul loc de inspiratie a goticilor de acum, ramine doar trecutul medieval; intradevar si goticul de astazi se afla sub o dominatie de inoire, cu elemente din secolele trecute modernizate pentru timpurile prezente, atit in arhitectura, muzica, pictura sau literatura.
Raminind la epoca modernista intilnim un alt exemplu putin social: "oamenii sunt incurajati sa poarte tot timpul pe fata un zimbet indiferent daca sunt sau nu in stare, ca si cum totul ar fi minunat, mai ales in institutiile la care ei isi petrec orele de munca. Deoarece depresia si tristetea sunt grav si grotesc considerate ca fiind un sindrom de multe ori iesit din comun, a ceva ce pare in neregula cu persoana in cauza, ceva ce multi spun ca ar trebui "reparat", apare printre goti acel moment de auto-marginalizare. Tineretea este o perioada a celor mai multe depresii pentru foarte multi, stari ce pornesc chiar de sub presiunea familiei, a prietenilor si a celor din jur, a problemelor sentimentale sau a celor de ordin social si politic; oamemi ce iti cer a fi o persoana "perfecta" si a nu-ti arata niciodata tristetea, a nu arata atunci cind ceva nu mai merge, a nu-ti arata adevaratele sentimente. Multi dintre cei ce nu vor sa se arate intradevar cum sunt, pot simti si ei durerile incredibile ale depresiei, doar ca ei nu vor sa fie priviti de sus, fiind catalogati ca anormali datorata tristetii provocate. Si totusi, eu consider ca depresia nu este o anormalitate cit timp lacrimile tristetii iti sint linistitoare, iar trairile emotive decurg din depresii spirituale; la urma urmei aceaste stari atit fericite cit si triste nu au cum sa fie manipulate, iar atunci unde apare acea anormalitate... nicaieri si niciunde!
Unii oameni gasesc arta goticului ca fiind "un loc imens sub forma unui lac cu o fauna bogata" , cu o amplitudine de emotii create din trairi triste si fericite ambele situindu-se la acelasi nivel, reusind sa produca emotii inaltatoare; exista si o parte din oameni care iti spun urmatoarele cuvinte: "noi stim ca esti deprimat, dar acest lucru nu te face sa fi mai putin decit ceea ce esti pentru noi; iata sansa ta de a nu fi nevoit sa-ti suprimi sentimentele, noi te acceptam cu atit mai mult tocmai pentru aceasta!". Bineinteles, ramin si acei oameni care considera in continuare ca starea emotio-depresiva ca fiind ceva anormal, iar ei nu sint chiar putini.
In cea mai mare parte gotii au preferinte pentru lucrurile intunecate; peisaje naturale inourate, statui vechi,castele ruinate, cimitire parasite, in general tot ce-ti poate crea o atmosfera melodramica apasatoare; culorile negre sunt cele mai intilnite, dar nu s-ar putea spune ca rosul catifelei aprinse sau bluemarinul oceanic sint culori de neintilnit printre goti. Preferintele literale tind spre mister, poezie emotionala, medievala, fantastica, romantica, dark pasionala la fel ca si pictura, urmind ca printre acordurile muzicii sa prefere in mare parte cea de atmosfera ambientala ce creaza o minunata stare angelica. Dar, desi gotii prefera muzica depresiva, nu orice tip de muzica gotica e depresiva si ca urmare e definitiv prea mult exagerat sa califici o formatie ca fiind gotica pentru ca sunt depresivi prin atmosfera ce o transmit prin muzica. Oamenii gasesc un mod de exprimare a acestor sentimente prin muzica, fashion, arta si chiar prin legaturile pe care le au cu cei din jurul lor, cei ce le sint aproape; oameni ce simt aceleasi lucruri si trec prin aceeasi stari ca si ei, asta iar putea ajuta sa se simta mult mai bine in situatia lor, avind pe cineva aproape caruia sa i se asemene. Cei mai multi oameni dintre gotici erau deprimati inainte de a se alatura goticilor si cred ca ar fi interesant sa vad pe cineva facind un studiu stiintific asupra gotiilor de astazi, pentru a determina ce procent dintre ei ar fi diagnosticati cu dezechilibre chimice , declarati clinic depresivi. Multi vor spune ca au simtit depresia-gotica toata viata, dar ca cele mai extreme stari au aparut in momentele cele mai grele din viata lor; poate ca asa si este, doar ca unii, datorita acestor clipe de extaz-depresiv sa fi devenit dependenti ai tristetii, incit unele dintre momentele triste si le-au creat chiar ei. Dar, ar mai putea exista un drum; multi dintre cei ce si-au autocontrolat aceste stari au ajuns sa poata gasi acum si cele mai fericite momente, reusind sa extraga ce e mai linistitor pentru ei, asta in cazul unui autocontrol psihic foarte puternic.
Deoarece nu cred ca gotii sint in general mai deprimati decit orice alt grup de oameni, depresia devine un sentiment ce-i personifica pe gotici, este o pasiune emotionala care ii simbolizeaza cel mai bine pe goti. Dar haideti sa vedem cum sint clasificate celelalte domenii muzicale in comparatie cu muzica Dark Ambientala; punk-ul reprezinta razvratirea sau rebeliunea, industrialul reprezinta furia, iar goticul reprezinta dragostea si tristetea, urmind ca acordurile dark ambientale sa reprezinte linistea si solitudinea. In zilele noastre, oamenii au inceput sa simta tot mai mult instrainarea fata de persoanele din jur datorita necomunicarii dintre ei, incit fiecare s-a rupt de societate, refugiindu-se in grupuri mici, inchise, determinate de ceva specific (rasa, idei,arte) si au format o anumita cultura personala in jurul acestora; ei apartin unor subculturi ce ii fac sa se simta ca fac parte dintr-un intreg. Subculturile, dupa cum am mai spus, sint acele grupuri independente ce isi formeaza o anumita cultura in jurul artelor mari; ei preiau o idee, o amplifica si se concentreaza asupra ei pina in momentul cind aceasta devine un simbol. Termenul de exagerare a ideii de "frumusete a tristetii " in cultura gotica a determinat oamenii sa creada ca goticii sint mult mai deprimati decit oricare alt grup; personal ma indoiesc ca ei sint, dar ar fi posibil. E de asemenea posibil ca aceasta sa fie doar impresia pe care o au oamenii despre gotici, pentru ca ar putea fi vorba de o exagerare, atit timp cit in unele momente de tristete, atit un om ce nu a avut niciodata legatura cu goticul cit si un om ce a trait doar in ambianta gotica sa aiba aceleasi stari emotionale egale. Gotii sint un grup de oameni creativi, cei mai multi sint intr-un fel spus, "artisti"; artistii au avut de mult reputatia de persoane depresive sau chiar instabili mental, cu motiv sau fara. Cred ca in cele din urma, imaginea de artist e o imagine pe care gotii incearca sa o intruchipeze, iar in arta gotica e greu de separat artistul de tortura. Citeva lucruri importante rezulta din toate lucrarile gotilor; tind sa fie foarte concentrati pe emotii si condusi de acestea, fiind foarte sensibili si intr-un fel romantico - creativi. Ei, se concentreaza pe supranatural, mai putin asupra naturalului, se aduna in grupuri si sint uniti de gindurile si intrebarile nemuririi cosmice; ei tind sa aiba foarte multe experiente de tip "fantastic", pe care si le creeaza in momentele depresive, sint un eveniment urban si mai mult o "subcultura-alba " provenita nu din rasism, ci doar din dorinta de a descoperi emotiile universurilor creatoare, neintilnite. Dar iata un bun exemplu: "o subcultura "gangsta", bazata pe rasism este mult mai distrugatoare decit orice alta cultura gotica, care in cea mai mare parte este o subcultura a artelor, devenita un cult exclusivist ce nu are radacini in modernismul actual, el exprimindu-si spiritualitatea in epocile medievale".
A fi gotic nu inseamna neaparat a deveni trist; dar cred ca oamenii pot ajunge sa fie prinzonieri lor, adica pot fi prinsi usor in capcana propiilor asteptari si pot absorbi energia propriei lor aparente si a celor ce-i inconjoara; de exemplu: "daca a-ti fi la inceput o persoana cu un psihic optimist si vesel, si v-ar place arta, atitudinea si fashion-ul gotic, cind patrundeti in acest mediu, e probabil ca dumneavoastra sa intilniti si sa va faceti cunostinte dintre cei ca dv. care au o imagine pozitiva despre gotic, adica oameni ce nu sint intristati. Totusi, daca sinteti un gen de om care in mod normal e mult mai depresiv, atunci alegerea va fi facuta, preferind persoanele identice dv. adica cele depresive. Ar putea fi extrem de normal axplicindu-ne ca doar o persoana identica noua va reusi cu adevarat sa ne inteleaga, de aici rezultind alegerea facuta; si totusi, o alta problema poate aparea. Cu timpul in aceasta depresie continua s-ar putea sa apara acele "dereglari psihice", si acesta dereglare nu ar fi una dintre cele mai bune, desi in cazul unor terapii ar putea ca lucrurile sa poata fi controlate. Cum am vazut, o persoana depresiva cauta intotdeauna un om depresiv deoarece el e singurul in masura pentru a simti depresia, reusind sa ne descarce de aceste sentimente; cum oamenii sint asimilati de ceea ce-i inconjoara, daca subiectul nostru este inconjurat continuu cu emotii deprimante ale goticului atunci ar fi foarte posibil sa se piarda in fascinatia fantasticului, s-au sa reuseasca sa treaca de cealalta parte, sa poata simtii acea parte a frumusetilor intunecate a artei creato-romantica si inspiratoare a sentimentelor gotice. Adesea oamenii ajung sa se invaluie in propiile lor drame, luindu-se mult prea in serios; pot incepe sa ia imaginea (aspectul) si stereotipia de a fi deprima prea extrem, astfel incit se vor trezi traind intr-o lume imaginara, mult prea fantastica, nepermitindu-i un echilibru din vietiile lor. Echilibrul psihic este singura sansa a goticilor extremo-depresivi, pentru ca ei sa poata
Acasa 
Ultimele imagini 
Căutare 
Înregistrare 
Conectare 
16th Mai 2008, 8:07 pm
